Miercurea Ciuc – Cluj. Un drum banal de 246 de kilometri, corect? Gresit. O adevarata aventura.

Miercuri, 20 august 2008. Pe la pranz ne prezentam tot grupul, 19 de oameni, la ghiseul de bilete cu 20 de minute inainte de plecarea trenului. Face ce face doamna de la ghiseu si nu reuseste sa ne scoata toate biletele, insa ne spune ca putem lua cu aceeasi reducere biletele din tren. Cu bagajele in spinare ne urcam in tren si cautam “nasul”. Dupa ce ii explicam situatia se uita la noi si cu o falca in cer si cu una in pamant ne spune: “Nu exista asa ceva. Pretul biletului in tren este cu 10 ron mai mare decat la casa si nu se beneficieaza de reduceri. Eu pot sa va opresc cand am eu chef calatoria. Ori platiti banii astia ori va dau jos la urmatoarea”. Dupa un discurs de jumatate de ora pe aceeasi tema concluzia sa este: “Dati-mi jumate din pretul de la casa si gata, stati aici”. Ce sa mai zic, inceputul perfect de calatorie.

Ajungem in Targu Mures. Avem aproape o ora intre trenuri. In timp ce lumea fara bilet sta la coada sa cumpere, Cristi si cu mine mergem sa luam ceva de mancare de la KFC. Ne respectam, doar mergem cu personalul. In timp ce primeam comanda ne suna Diana din tren ca in 5 minute porneste trenul. Cand a trecut ora aia? Aaa, a intarziat trenul si in loc de o ora avem doar 25 de minute intre trenuri. Hai sa luam un taxi pana la gara sa ajungem. Taximetristul, parca desprins dintr-o reclama la Pepsi, greseste destinatia si porneste spre autogara in loc de gara. Il corectam dar e prea tarziu. Suna iar Diana. “A pornit trenul. Stai ca au tras astia semnalul de alrma”. Cand ajungem in gara si dam sa urcam in tren observam ca ultimul vagon era plin doar de angajati de la CFR. Cand aranjam mancarea de la KFC printre bagaje auzim doi “nasi” discutand:

“- Acuma daca au avut noroc si a tras careva semnalul de alarma ii lasam si pe astia sa urce.
– Au avut noroc pe dracu. Lasa numa’ ca le arat eu lor…”

Avand martori doi cetateni rromi ca nu cineva din grupul nostru a tras semnalul de alarma si negasind vreun semnal desigilat scapam de amenda de 2000 ron care ne ameninta. Dupa un asemenea moment cum sa te linistesti mai bine decat scotand chitara din husa si pornind o cantare? Si cantam, si iar cantam ca ne prinde seara cantand. Cand incetineam ca sa ne oprim intr-o statie se aude o intrebare: “Noi nu trebuie se coboram totusi? Nu am trecut cumva de Razboieni?” Se opreste trenul si ce sa vezi… eram in Razboieni. “Repede, bagajele jos!!!” Toti cei 25 de rucsaci plus ceaunele, plasele de mancare si unelte. Repede ca pleaca trenul. Si in momentul in care eram aprope gata ne striga cineva de pe peron: “Nu va grabiti ca e statie finala!”

Clar, avem 15 minute sa bem un suc pana la ultimul tren. Hai sa intrebam la ce linie. Cica linia 3. Peste aproximativ un sfert de ceas apare pe linia 2 un tren pe care scrie Teius-Cluj. Asta o fi? Pai doar scrie Cluj pe el. Hai sus. Dati bagaje. 1 rucsac, 2 rucsaci, 3 rucsaci,… “Trenul personal numarul 3091 are intarziere de aproximativ 30 de minute”. Nu asta e trenul nostru. Jos bagajele, hai repede ca porneste. Da’ asta ce tren e? Aaaa, a intarziat si asta vreo 20 de minute. Noi nu aveam cum sa il prindem pe asta in mod normal.

Si intr-un final ne urcam in ultimul tren, cu destinatia Cluj-Napoca. Toata lumea doarme linistita pana se aude de pe coridor: “I like the flowers, I like the dafodils. I like the mountins, I like the roling hills. I like the fireplace when the light is down. Dum-di-dadi dum-di-dadi dum-di-dadi dum-di-dadi”. In 10 minute ajungem in Cluj. Cu doar 45 de minute intarziere.