Trecând peste faptul că adorm înainte să trec de prima pagină în versiunea printată, oricâtă imaginație bogată ai avea, tot nu poți face dintr-un text așa ceva:

Una e să citești despre doi giganți de piartă care se bat, și alta e să îi vezi filmați de Peter Jackson. Una e să citești ‘[Gandalf pokes the Great Goblin in the eye with his stick, then cuts straight through its large belly with his sword] Yep, that’ll do it.‘, și alta e să vezi expresia tâmpă de pe fața goblinului ăla. Una e să citești de un dragon și alta e să îi vezi ochiul pe ecran, mai mare decât tine. Una e să citești cu adună dwarfii masa, și alta e să vezi farfuriile alea zburând peste tot într-un haos controlat perfect. Și exemplele pot continua.

După cum v-ați dat seama, am fost aseară la Hobbit. Ei bine, filmul a fost tot ceea ce îmi imaginasem că va fi încă de când am aflat că se va face, și chiar mult peste ce îmi imaginasem. N-a avut momente moarte – de fiecare dată când credeai că vei avea 15 minute în care să stai liniștit în scaun, se întâmpla ceva, cadrele, peisajele, decorurile sunt excelente, exact cum ne-a obișnuit Peter Jackson și în LOTR, coloana sonoră e fenomenală – de la primele acorduri îți ciulești urechile să absorbi fiecare notă iar scenariul este foarte bine scris – se alternează faze amuzante, cu faze dramatice, cu lupte, cu peisaje, totul echilibrat perfect.

În caz că nu v-ați prins, vă foarte recomand să vedeți filmul ăsta. E poate cel mai bun film dintr-un an care se laudă cu Skyfall, Dark Night, Avengers și Cloud Atlas. Iar asta zice multe. Abia aștept să văd și următoatele 2 părți. Iar apoi să le pun cap la cap cu cele 3 filme LOTR și să mă uit la toată povestea cap-coadă…