Poveste

Un om și un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusețea zilei, când, deodată își dădu seama că de fapt murise. Își aducea acum aminte clar că murise iar câinele care mergea lîngă el, murise chiar cu mai mulți ani în urmă… Se întrebă:”…oare unde duce drumul ăsta?” După o vreme ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră. Privindu-l mai de îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină. Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare. Ajunseră acolo și văzu că era încrustată cu perle iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El și câinele său se apropiară de poartă și atunci observă într-o parte, un om șezând la un birou.
Îl întrebă:
– Scuzați-mă, unde ne aflăm?
– Aici e Raiul – raspunse acesta.
– Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne dați puțină apă?
– Bine’nțeles, intrați înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă
niște apă cu gheață. Facu un gest și poarta începu să se deschidă.
– Prietenul meu, poate intra și el? – întrebă călătorul arătând înspre câine.
– Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.
Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse și își continuă calea pe care pornise împreună cu câinele său. După încă o plimbare lungă și pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de țară, dădură de o fermă a cărei poartă părea ca nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici vorbă. Se apropie și văzu un cetățean șezând, rezemat de un copac și citind o carte.
– Scuzați-mă! – i se adresă el. Aveți cumva puțină apă?
– Da, desigur… e o cișmea ceva mai încolo.
– Și pentru prietenul meu? – aratând către câine.
– Trebuie să fie și o strachină chiar lângă cișmea.
Trecură de poartă și ajunseră la o cișmea veche, cu pompă. Omul și câinele băură pe săturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.
– Ce loc este acesta? – întrebă călătorul.
– Ăsta este Raiul.
– Sunt total încurcat. Un cetățean, ceva mai jos pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el.
– Te referi la locul acela cu aleea de aur și zid de marmură?… Ăla e iadul.
– Și nu vă deranjează ca ei folosesc același nume ca dumneavostră?!?
– Din contră, suntem fericiți că ei îi triază întâi pe cei care sunt gata să-și lase în urmă prietenii cei mai buni.

раскрутка сайта 10скачать garena plus 2014программа взлома одноклассников бесплатнокредитные карты всех банков без справокkumarhane oyunuинтернет для продвижение бренда банкаденьги в долг под расписку в барнауледам деньги в долг под расписку одессао путевке в африкудоставка кредитной карты по почтенгоро нгороAnkara escortбиол россиягреция путевка путевкиtranslate from italianиндексация сайта в поисковикахдом под ключ набережные челныбиорезонансная терапияпродвижение сайтовwebsite optimization checkkilimanjaro cratersmo раскруткаblu-ray 3d диски купить

Author:

Inginer, blogger, trainer, dar înainte de toate un voluntar implicat în comunitatea sa, Bogdan Pater este un entuziast cercetaș dedicat trup și suflet ideii de a schimba lumea în care trăiește într-una mai bună. În ultimii șapte ani, Bogdan a fost implicat în campanii de comunicare online pentru evenimente, companii și ONG-uri.

2 Comments

  1. Corina Iordache on 9 April 2012

    Imi plac aceste mici intelepciuni. Pe aceasta unde ai gasit-o?

    Pentru inspiratie, iti eu recomand intelepciune.info :)

    Reply
    • Bogdan Pater on 9 April 2012

      Nu mai stiu. Cred ca am primit-o pe mail. Mersi de sugestie – am sa arunc cateva priviri pe acolo. :D

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*