După ce am discutat cum percep diferit culorile și despre cum folosesc diferit vorbitul am zis să vedem cum se raportează diferit bărbații și femeile la conceptul de prietenie. În special dacă bărbații și femeile pot avea o prietenie sinceră cu o persoană de sex opus.

Prietenia presupune că cei doi se cunosc bine și se acceptă așa cum sunt. Nu e nevoie să se ascundă, să se comporte altfel sau să vorbească altfel. Certitudinea că persoana de lângă tine te acceptă așa cum ești și nu te judecă îți dă o încredere imensă în tine. Gândul că el sau ea va fi acolo indiferent ce tâmpenie faci e incredibil de puternic. Iar acea încredere în tine care inevitabil o vei avea în situația asta e fix cea care intervine în relația de prietenie. Bărbații nu sunt atrași de femei perfecte. Bărbații sunt atrași de femei sigure pe sine:

Acum probabil că reacția celor mai multe fete va fi să creadă că amicul lor e altfel. Sau că prietenia lor e prea puternică să intervină ceva. Dar eu zic să vă gândiți bine: dacă el ar avea ocazia să fie cu tine, ar accepta sau nu? Eu sunt convins că răspunsul e da. Fie că va recunoaște, fie că nu. Motivul pentru care joacă rolul de prieten e pentru a fi lângă tine la momentul potrivit, moment în care va fi acumulat destule informații cât să știe ce cărți să joace și ce replici să folosească pentru ajunge împreună.

Jesse Budd și Patrik Romero au testat și ei teoria asta. Au mers într-o bibliotecă și au întrebat pe toată lumea de acolo dacă un tip și o tipă pot fi prieteni. Iată ce a ieșit: