Eu tot timpul am zis că prefer filmul decât cartea. Și toată lumea care aude treaba asa îmi cam sare în cap. Ba că nu sunt toate detaliile în film, ba că e mult mai mișto să ții o carte în mână, sau tot felu’ de argumente.

Trecând peste faptul că adorm înainte să trec de prima pagină în versiunea printată, oricâtă imaginație bogată ai avea, tot nu poți face dintr-un text așa ceva:

Una e să citești despre doi giganți de piartă care se bat, și alta e să îi vezi filmați de Peter Jackson. Una e să citești ‘[Gandalf pokes the Great Goblin in the eye with his stick, then cuts straight through its large belly with his sword] Yep, that’ll do it.‘, și alta e să vezi expresia tâmpă de pe fața goblinului ăla. Una e să citești de un dragon și alta e să îi vezi ochiul pe ecran, mai mare decât tine. Una e să citești cu adună dwarfii masa, și alta e să vezi farfuriile alea zburând peste tot într-un haos controlat perfect. Și exemplele pot continua.

După cum v-ați dat seama, am fost aseară la Hobbit. Ei bine, filmul a fost tot ceea ce îmi imaginasem că va fi încă de când am aflat că se va face, și chiar mult peste ce îmi imaginasem. N-a avut momente moarte – de fiecare dată când credeai că vei avea 15 minute în care să stai liniștit în scaun, se întâmpla ceva, cadrele, peisajele, decorurile sunt excelente, exact cum ne-a obișnuit Peter Jackson și în LOTR, coloana sonoră e fenomenală – de la primele acorduri îți ciulești urechile să absorbi fiecare notă iar scenariul este foarte bine scris – se alternează faze amuzante, cu faze dramatice, cu lupte, cu peisaje, totul echilibrat perfect.

În caz că nu v-ați prins, vă foarte recomand să vedeți filmul ăsta. E poate cel mai bun film dintr-un an care se laudă cu Skyfall, Dark Night, Avengers și Cloud Atlas. Iar asta zice multe. Abia aștept să văd și următoatele 2 părți. Iar apoi să le pun cap la cap cu cele 3 filme LOTR și să mă uit la toată povestea cap-coadă…